Motto: plecă privind copacii din Santa Tereza. Pe aceste meleaguri rătăciseră triburi sălbatice, iar unul din șefii lor era mândru că-i curgea prin vene sângele a 10.000 de dușmani

Casa mea pescuia stele
și le proptea deasupra capului-
mărunte constelații ordonat distribuite
de-a valma,
dincolo de calea lactee,
întunericul e mai puțin turnir,
mai mult floare...
știți voi,
mâine, e deja ieri
cai
măr
broasca țestoasă
fluviul fără întoarcere
cântă la pian,
la 10 degete
trei puști ca zece lei
se băteau cu ouă
Tongolomango-a dat în ei
și-au rămas doar nouă.