rupem în dinți tăceri expirate
între noi nu mai e nimic nici măcar tu nici măcar
eu noi suntem fructul
iubirea asta născută ca o aripă roșie ca un măr
jumătate roșu jumătate piele de șarpe

dar eu sunt femeia tu ești bărbatul

patul ne-așterne dinainte secundele una două trei patru
cinci degete aruncă pe fereastră semnătura indescifrabilă
a unui pictor cunoscut de nuduri
anonime

alături un bătrân recită în gând sonete
prea tare pereților goi prea în amurg brațelor sale goale
„în fiecare bărbat e ascunsă o anumită femeie
fiecare femeie se naște iubind un anume bărbat”