ca un vierme gras și lung
mă deplasez
lugubru
printre pervazuri
mă salut
ca un patriot uitat
de propria mahala
cu viermii
rătăciți pe la alte niveluri
și tind să ajung
ca frânghia în beci
la nivelul 12 plus unu
îmi număr firele negre
din cap
și constat că nu mai
am mult -
o șchioapă
sau jumătate de pas
sau de veac

văd prispa cea rece
ce zbiară
în canto
ferice de cel
care cade
și nu se mai vede

și mâinile-mi tremură
coastele
genele
inima-mi sare
văd mii de căței
rătăciți
prin umbre de păr
în loc să văd soare

Ajung!
mâna-i dreaptă
mi-a prins inelarul
bolnavi cu picioarele-n gât
și mâinile-n cap
sub brățare
îmi salută finalul

îmi pare că-s păduraru
și-mi număr firele din cap
nu mai am mult