Azi refuz să mă gândesc la distanță,
încerc să privesc prezentul ca și când tu,
ai fi aici lângă mine și tremur.
Sunt fericit și mi-e bine când sunt lângă tine,
povara clipei de dor mi-ai luat-o de tot.
Zbor, peste marea de stele,
împreună cu tine spre sfârșitul banal,
acolo unde nu poate nimeni să ne atingă iubirea,
căci e singura rază primită în dar.
Ceea ce simt e-nțeles numai de tine,
inima-mi bate haotic în pieptu-mi prea strâmt,
prea mic pentru câtă iubire aș vrea în mine să strâng.