Orașul - răscolim prin străzile lui praf și amintiri străine,
le amestecăm cu clipele din intimitatea noastră.
orașul - cu scoarța arborilor lucind de medalii multicolore
fabricate din hârtie în forme de sicriu:
„Vând!”, „Cumpăr!”, „Schimb!”, „Primesc!”,
„Caut!”, „Am găsit!”, „Propun!”, „Cer!”...
Orașul – în care un lucru e al meu sau al tău doar temporar,
între două tranzacții: de la „ți-l dau” până la „tu-mi dai în schimb”.
Orașul – în care iubirea se vinde cu paharul ori este atașată la o promoție
De vânzare a unor frigidere, televizoare, mașini de spălat, mobilă veche.
Orașul bogat, cu tocmai două cărți de telefoane: una din hârtie, îngrămădită între două
Coperte, ce a fost eliberată de o instituție abilitată și
Acum se prăfuiește în colțurile camerelor pline de trai,
Iar alta ca o cergă pestriță
Întinsă pe garduri, panouri, pereți, stâlpi, arbori, intersecții de străzi...
În una stă înscrisă adresa oficială a fiecăruia, iar în cealaltă
E scris grăbit cu pixul sau mai nou, la computer, cine și de ce are nevoie,
Ce îl doare, unde și-ar dori să plece.
Orașul – cu afișierele reci și uscate, secate demult de privirile obosite ale
Trecătorilor.
Orașul nevăzut cu trei nopți pe zi...două astrologice și
Una artificială, de praf.
Orașul – în care bătăile orologiului din turla primăriei sunt mâncate de
Zgomotul gri al sirenelor.
Orașul – în care timpul nu mai este taina lui Dumnezeu spusă nouă
Ci o anexă a unei strategii de marketing a „Evropa Plius”, „Tempo” sau „Nescafe”.
Orașul – cu rânduri de cerșetori cuminți și librării ofilite
Presărate uniform pe bucăți de stradă.
Orașul – în care umbra au urcat-o în camioane și au dus-o la periferii –
Pentru a nu strica renumele însorit.
Orașul – unde noaptea doarme liniștită doar la piața de legume
Orașul – a cărui unici și adevărați patrioți sunt câinii vagabonzi...
Orașul – care a dat naștere la mii de poezii nescrise...l-au părăsit prea repede poeții fără
Nici o carte, plecând în lume după o proză mai dulce.
Orașul în care cel mai bine se vindeau tablourile pe care erau desenate alte orașe, alte tărâmuri.
Orașul fără metrou – prea superficiali și chiar fără suprafață erau fiarele umane osândite să
Se suporte aici.
Orașul meu!