fiertura nopții mă preschimbă nemilos în ucigașul zânei din poveste
prin lună scoate capul un balaur s-aprindă lumânarea în ferestre

de sateliții lui cornoși se sparg planete îi sare în privire răului un ciob
în praf stelar se scrie epitaful eroului încuvântat cal orb

și iată mările ca munții se arată se prăbușesc în ele sori pitici
înfig cu sete spada în morminte iertare cer genunchilor mei mici

și ochilor ca două pungi de aur le-nvinețesc în zori un curcubeu
și trag săgeata inimii-n asfaltul sub care morții sforăie din greu

de sete beau agheazmatarul cramei biserica de foame o aprind
deschid altarul cu piciorul tâmplei și între taine încălțat mă-ntind

stăteau în strană stele cu broboadă o bufniță falsa cântând pe nas
scoteam cuvinte ca măsele din scriptura aminuită în același glas

hai luați și miruiți-mă în frunte și binecuvântați-mă cu sila
și-oi mai trăi și astăzi dacă hârcii nu i s-a rupt în coasă toată mila