agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-28 | |
Tipat in noapte
Din inima padurii,se-nalta catre cer, O rugaciune,din suflet de copil ce plange: -Ajuta-ma sa ies afar’,trimite doamne un inger, De mana sa ma ia, acas’ sa pot ajunge. Este o fata,pierduta in padure, E singura si-i tare speriata. O lacrima ce nu-i a ei,pe frunte ii apare, Dintr-un copac in care o pasare plangea si o ruga pe fata: -Nu pot sa zbor,o aripa mi-i rupta. Sant doar un pui, la cuib m-asteapta mama. Te rog,de-ai suflet bun, m-ajuta, La piept ma ia si-mi ingrijeste rana. -Da-ti drumul de pe ram,si-am sa te prind in brata. Dar nu cunosc padurea,la fel sant ca si tine. Spune fata , cu lacrimi siroind pe fata. Dar am sa strig dup’-ajutor,sa vina dupa mine. Peste padurea necuprinsa,noaptea se asterne-ncet Si-n intunericul ce ca o mantie-o cuprinde, Doua glasuri fara vlaga,rasuna ca un clinchet, Se lovesc de trunchiuri de copaci si doar ecou se-aude. -Am obosit si nimeni nu ma cauta, De parca nu-s iubita si sufletul ma doare. Chiar si copacii strigatu-mi inhata Si cu-n hatis de ramuri,vor sa ma doboare. Frunze-ncep sa cada,dansand un dans ciudat, In cantecul de leagan,ce-n adieri se-aude, Se-astern intre pamant si cer,in pat inmiresmat, La somn o-ndeamna, cantecul ce-aude. Frigul o patrunde incet si-o duce-n nesimtire. Un inger se coboara ,deasupra ei pluteste, Sufletul il ia in brate si-l duce-n nemurire. Padurea,cu frunze aurii,trupu-i inveleste. Soarele a rasarit si-i iara dimineata. Pasarea si-a revenit si poate iar sa zboare, In falfait de aripi spre ceruri se inalta, Dar fata-i tot sub frunze,nu-i inca in picioare. Cu-n tipat lung,incearca s-o trezeasca, Dar fata doarme si gura i-i zambeste, Cun zambet rece si nu vrea sa clipeasca. -Am sa gasesc cararea si vin sa-ti dau de veste. Pasarea sa-ntors si a gasit cararea, Dar fata inca doarme sub frunze aurite. A strabatut degeaba zarea, Si sufletu-i se umple de lacrimi amutite. De-atunci in fiecare noapte,pasarea se-ntoarce Si cu un tipat de-ajutor spinteca padurea, Sperand ca fata se va intoarce Si impreuna vor urma cararea. Dance I.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate