Ai în ochi și pe buze
O pădure pietrificată
A căror arbori au ramuri de durere,
Iar frunzele leșinate, căzute la rădăcina nasului tău
Ĭncă promit mustire È™i abundență,

De gene îți atârnă albastru,
Adânc ca inimile de ghețari
Iar părul îți brăzdează faÈ›a ĭmpărÈ›it în firicele,
Tăind trăsături ca filoanele de fier și plumb în munte

Și tot privindu-ți sălbăticia
Mi se limpezesc legendele murdare
De nămolul ce mă inunda,
De tulburări si rătăcire.
Acum nici zeii nu mai au curaj să-mi râdă nereușitele.