agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-27 | |
Era o seară fierbinte și-o stare ,
De neliniște mă ardea , Parcă aș fi așteptat în parcare O persoană care nu mai venea . Era ca un tremur în făptură , Un strigăt mut care mă sfâșâia , Și o dorință obscură , Să ies afară , mă tot chema . Mi-am pus balonzaidul pe umeri , Și-am ieșit în oraș Străzile fără număr , Mă tot strigau pătimaș . Deasupra , prin vârfuri de arbori , Noaptea mă învăluia . Și vântul , cu crengile moarte , Ușor într-un vals se prindea . Eu , mă simțeam ca o boare , Și picioarele mă furnicau , Așteptam parcă cineva să coboare , Dintre umbrele ce nu se sfârșeau . Și-atunci a venit Femeia Ploaie Cu ochii ei mari transparenți , Și m-a îmbrățișat în odaie , Singurul , dintre cei absenți . Și ea s-a-nclinat ca o doamnă , Și cu un surâs m-a invitat , Cu ropotul ploii de toamnă , Căzând pe acoperiș cadențat , -Dansează , un tango cu mine , Din brațele strânse nu pleci , Mă simt singură cu tine , Când trec pe absente poteci . Te strâng lângă piept cu iubire , Femeia Ploaie , eu sunt , Și păru-ncepu să-l prefire , Ca ploaia ce cade mărunt . -Hai , dă-mi un ceas de iubire , La piept să mă lași să te strâng , Eu sunt Femeia Ploaie , Emoțiile mă fac să plâng . Și-așa , întreaga mea noapte , Cu ea , am dansat pe la porți , Doar pomii foșneau plini de șoapte , Privindu-ne cu ochii morți , Și-am tot alergat pe asfaltul , Cel gol , ca un ring călduros , Mă bucur că eu și nu altul , Dansam printre stropi zgomotos . Târziu , răsăritul cu geana , S-a deschis peste tâmple frumos , Ea mi-a spus : Mă numesc Blandiana , Și plec , tu rămâi sănătos . Era ea..Femeia Ploaie În ceruri s-a dus iar rotat , Și singur ,acum în odaie , Zac , de averse uitat . De-atunci sunt bolnav după ploaie , Și vreau să se-ntoarcă mereu , Doar noaptea se urcă-n odaie , Și plouă în sufletul meu .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate