noapte cu umbre nelămurite
urme solitare în zăpadă trecând
de pe un trotuar pe celălalt
ca într-o beție o legănare
a pământului ce-și scutură cerul
de stele prea multe

copacii de sticlă au glasuri
de pahare ciocnite și pare
că timpul a-ncremenit
secundele își suflă în palme
să dezmorțească orele adormite

sunt străzi pustii cu șoapte ne-nțelese
zăpezi așteptându-și resemnate pașii

noapte dansând
cu flăcări de alcooluri tari

noapte singuratică

oraș rătăcit