Daimon rebel beau din fîntâna dezlegării,
Purtând durerea ca pe o haină grea de stele,
Fățarnic este vinul în lacrima uitării,
Hybris damnat, rob patimilor grele.

Înger căzut prin a Tartarului unde
Mă-npotmolesc - ca un albatros baudelairean,
Otrava dulce a răului în vine îmi pătrunde,
Oare sunt eu sau mesagerul morții, cal troian?

Logos și Physis într-un ochi îmi plâng,
Visez hierogamie sacră și plină de primejdii,
În candela conștiinței șoapte mi se sting,
Moira-i veșnic trează la capătul nădejdii.