Ființa se dezminte-n devenire
Cum apele se scurg spre un ocean ,
Doar ochiul cu a lui privire
Pătrunde cercul cel viclean.

Un cerc tematic ce străpunge
Prin mi de cercuri tot crescând
În unda care tot pătrunde
Spre adâncimea din pământ.

E greu, o dialectică dibace,
Ce omul tot transformă-n sfânt.
Clonează Doamne apă vie
Adu-l pe Ștefan pe pământ.

Ființa se dezminte-n devenire
În devenirea care-a dezmințit.
Mă-ntorc la Ștefan, Românie.
Căci tare mult el te-a iubit.