și iarăși luna sidefie
mătură străzile pustii
căutând pe cineva
căutându-mă!
captive-mi sunt gândurile
și întoarse
într-un recul celular
adulmecându-mi urma
copoi captivanți de basckerville
mă îndeamnă să fug
spre statuia poetului
din parcul în care mi-am sărutat
întâia iubită
prelung curg
sonoritățile nopții
precum sudalmele de zi
așa că e momentul
să-mi apară omul
cu pălărie de fetru
și femeia
care vrea să mă mângâie
aducându-mi aminte
că am un ceas