Se scurg încet, din cerul care plânge,
Pe geamuri, picăturile de ploaie;
Din ochii mei, pe mâna ce te strânge,
Curg lacrimi reci de-a vântului bătaie

Și arde-n mine-un dor care mă doare –
O flacără ce lacrimi n-o vor stinge –
Și curg întruna, parcă și mai tare,
Și mâna mea încă te mai atinge;

Și îmi e frig de dorul tău ce arde
Dar ochii mei s-au stins de-o veșnicie:
O lacrimă se scurge, o mare o cuprinde
Și amintirea ta e tot mai vie

Iar glasul tău se pierde-ncet în noapte
Și-a ochilor mei ploaie răsună-n al meu gând:
Te văd venind dar tu ești mai departe
Și mai rămâne marea în ochii mei plângând…