cortinele vișinii sunt ridicate
spectatorii au plecat deja
lumea e
o carte de colorat pentru orbi;
ea mă închide în camera asta întunecată
în care doar licuricii știu că
respir
pereții încă mai poartă
urmele unghiilor celor ce
au murit
înaintea mea
uitate că au fost vreodată
pe aici
și-au scrijelit zilele în
tencuiala râncedă a singurătății;
dincolo de cuvinte
se aude prăbușirea teribilă
în abisul unei lumi în care
nu există un zâmbet