te-am spânzurat iubire pe perete,
te-am pironit în cuie ca pe-un Christ,
cu părul despletit și țâțe desuete
să-mi amintească, clipa , că exist.

zâmbeai ca Ana prinsă-n zidul morții,
al veșniciei chip de tinerețe,
te-am agățat de balamaua porții
când plec sa mergi cu mine; frumusețe.

sărman artist, în lacrima de sânge
am prins iubirea trecătoare,
e prea târziu acum a plânge;
eu mor, dar ea va fi nemuritoare!