agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-07 | |
dacă avem noroc îmbătrînim
de fiecare dată cînd vii mă cuprind stări ciudate mai întîi panica poate m-am îngrășat sau nu-mi stă bine cu barbă poate orașul acesta nu e primitor în loc de suburbii la intrare are patru sute de tancuri pentru un astfel de lucru i-ar trebui un motto memorabil apoi îmi pun papionul și pantofii cu toc îmi chem prietenii și înjghebăm o formație eu sunt dansatorul de step singurul meu regret e că nu m-am născut negru mi-aș fi început cariera într-o bombă obscură din new orleans de pe victor hugo pînă la gară 20 de minute exact 20 timp berechet să-mi exersez mușchii feței scormonesc prin creier după lucruri pe care nu ți le-a spus nimeni citesc tot felul de cărți despre cum să începi o conversație ba chiar merg două zile pe săptămînă la psiholog stăm față în față în fotolii de piele el crede că am probleme zîmbesc condescendent nu știe că îl folosesc doar pentru că am nevoie de cineva să-mi fac publică bucuria nici cînd ajungi nu mă pot opri din dansat ca atunci cînd scoți din priză o mașină de spălat și uscătorul se mai învîrte o vreme toate merg prost plouă și balerinii tăi mustesc de apă în parc un partid de rahat și-a lansat candidatul la primărie pe trotuar padele lipsă încerc să mai salvez ceva ca un bătrîn refugiat pe acoperiș după ce l-a surprins viitura hotelul fîntîna arteziană din care nimeni nu înțelege nimic spitalul de nebuni uite la parter stătea taică-miu episcopia seminarul ghereta unde stă croitorul de haine bisericești știai că pe adolf hitler îl chema de fapt alois și că n-am mai pus gura pe alcool de o lună ? aș putea să înfloresc aventurile mele să-ți spun că am învățat să prind pești cu sulița să jupoi un berbec fără prea multe gesturi probabil există un univers paralel unde nu mai contează respirația urît mirositoare de dimineața unde ca să nu te repeți după ce ai spus totul te întinzi și pocnești ca o molie eu mă mulțumesc cu ce am țipătul tău de dropie cînd intru în tine și sînii ce joacă în jurul meu ca niște cercuri de hula hoop
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate