M-am întrebat în gând de multe ori
cum arată și ce te atrage la bărbatul
care te ține în brațe până în zori,
împărțind cu el atât răsfățul cât și păcatul
ce ne umple tuturor sufletele cu fiori,
după care fiecare aleargă cu trupul ca disperatul,
pentru care mintea îndeamnă să omori
și să te înfrățești cu necuratul.

Aș fi vrut să fiu eu în locul lui
să te pot alinta cu dragostea mea
și astfel să pun capăt chinului
ce mă urmărește prin toată lumea,
ca osândă hotărâtă de Forța Divină,
ce nu poate fi de nimeni ștearsă,
pentru că dorindu-te, sunt purtător de vină
și crede-mă, nu este o farsă.

Dar, această povară cu greu o suport
căci nu înțeleg cum am greșit față de tine,
oricât mă străduiesc și fac efort
nu găsesc niciun răspuns în mine.

Ce afinități ne leagă în perechi
sau ne unesc într-o singură făptură,
să fie oare, iubiri neâmplinite și doruri vechi
care ne asaltează acum ca o viitură?
Să fie soarta noastră deja hotărâtă
și pecetluită înainte de a veni în această lume
iar speranța încă din fașă omorâtă
și îngropată sub o cruce ce nu are înscris un nume?

Prea multe întrebări fără răspuns
inima noastră din viață culege,
sensul lor atât de profund și de ascuns
nici ea nu este în stare să-l dezlege.
Nu avem de ales, trbuie să ne supunem destinului
și să acceptăm împăcați ce ne este dat;
chiar dacă suntem și purtători ai chinului
viața noastră este un dar minunat.