agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1110 .



Colaj din pagini de jurnal
poezie [ ]
lui A. A.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [annabellee ]

2008-05-23  |     | 



Sunt păcătoasă, dar tu,/ iubește-mă!
În martie mi-am cumpărat/ o rățușcă de cauciuc,
numai fiindcă are ochii albaștri/ și enormi
ca ai lui;
e galbenă și e veselă,/ chiar euforică
și eu zâmbesc – știi tu masca aia
de teatru, aia comică –/ și simt
tot atâta cât masca și încă/ mai puțin
decât rățușca.
Zâmbetul meu e-o crestătură/ în lemn,
strivită între șirurile de dinți,
între cerul gurii și papilele gustative:
un avorton de zâmbet.

Sunt o Magdalenă în plus, dar tu,/ iubește-mă!
Am părul ceva mai scurt,
dar iubesc/ o femeie sublimă,
un înger drăcesc –
m-am raliat și eu la sentimentele palmierilor, ale cămilelor, ale morților… --
și respir mai ușor
după ce-i văd chipul în poze – am poze
mici, de ziar.
Are și ea (poate-ai ghicit!) ochii albaștri…
Și mai e un tip/ din două seriale T.V.:
m-am îndrăgostit cum numai
o dată am mai putut,/ pe la 16-17 ani.
(Oare bănuiești de cine?!)
…Îi seamănă la glas și la râs și/ la mimica
feței și la ironie…
Atâta doar că îngerul de pe teracotă e din hârtie/ (lucioasă și colorată),
iar bărbatul vieții/ mele domiciliază într-o dischetă.

În rest,
sunt dificilă, acneică și depresivă, dar tu,/
iubește-mă!
Hobby-ul meu preferat
e să mă îndrăgostesc de oameni,/ care mă vor răni
și de locuri cu ziduri, cu străzi,/ care mă vor răni,
fiindcă n-am pumni suficient
de încăpători
ca să-i strâng pe toți/ și să-i port
în preajma inimii.
Îndoiala e pretutindeni – și rănile ei…
Mă tem întruna să nu greșesc/ strada ori
zidurile, să nu greșesc omul;
și tot pierd și tot rămân…
Singurul loc e casa asta/ și eu sunt singurul
om care îmi rămân.
Și mă tot întreb unde/ a început
confuzia: la rol, la scenă, la piesă?

Am papuci noi, roz/ și sidef
de unghii în nuanță…
Mă uit la mine și nu/ pricep deloc
cum de sunt la fel
și tot aici?!
Puteam jura că m-am dat/ peste cap de 3 ori
ca în toate basmele –
să se fi defectat tocmai basmul meu ??
Doar L-am atins pe Pantocrator…
…Și ce dacă era din frescă
și ce dacă era lipit pe interiorul
unei turle,
ca într-un căuș de palmă?!
Era de-adevăratelea și era sus – tocmai
la nivelul 9 al schelei,
în cerul al nouălea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!