ce ai uitat să străbați din mine
a putrezit
s-au lepădat resturile de trup
ca un noroi mort năpădit sub picioare
s-au zvârlit undeva în materie
hăituite de colții ei materiali de asemenea
și denși întru sfârtecare
s-au dislocat undeva spre neant
dar ce ai uitat să străbați din mine
în mod cert nu s-a întâmplat
să existe
fiindcă într-o grămadă de timp repezită acolo
la un moment dat
acolo unde în unu doiul am transformat
s-a așternut un nor imens de tăcere
un nor înflorit și stăruitor de tăcere
(parcă iar își plimba Nausicaa Odiseul prin țara feacilor)
în care sorbeam unul altuia cuvintele nici măcar rostite
doar trăite în cumpăna unului
într-un nor cumplit de frumos de tăcere
într-o grămadă de timp repezită spre noi
ceea ce ai uitat să străbați din mine
e poate materie
împărțită la doi