Se-aude un secol cum trece
Însemnând în tumultul lui
Armonia cuvintelor care
Se rup din iubire hai-hui.

Te iubesc,te iubesc-două guri
Însemnate să-și strige iubirea
Sub copacii din care se nasc
Flori ce conțin nemurirea.

Termină iubito un vers,
Redă-l inimii noastre,
Pe lume noi nu avem sens
Decât rătăcind printre case!

Bătrânii privesc de la geam
Timpul trecând peste ei,
Pe lume mai au doar un sens:
Să guste din floarea de tei!