Nu voiam mai mult de la tine
decât să mă acoperi cu frunze uscate de stejar
în nopțile când cu ochii triști
căutai în inima ta pe altcineva!

clipe de tăcere au îmbracat grăbite
zilele toamnei târzii...
și au pictat pe aripa unei păsări întârziate
zâmbetul tău nesincer!

doar un murmur al unei vechi amintiri
a ramas acum glasul tau
îmbătrânit și pierdut în acel cer
străin de mine și de noi!

uneori culegeam alături de tine
amintiri născute din magii...
azi mă ascund sub frunze uscate
și caut în inima mea pe altcineva!