Același zâmbet mort m-așteaptă-acasă
Și-același drum mă duce către Ea,
Același chip și fața-i trasă
Mi-arată lumea de dincolo de-a mea.

Nu știu de-i noapte sau e zi afară,
Nici luna nu mai știu de-i ea sau soare,
Zbiară cerul pentru-a mia oară
Și-o ultimă zbatere de suflet moare.

Se scurge timpul ca un râu de sânge
Și-un capăt mă izbește sus în piept,
Mă-ndrept spre locul ce neîncetat se plânge
Și merg și tac. Nu-mi simt piciorul drept.