agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
» Concerto

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4335 .



concerto
poezie [ ]
(con violino solo obligato)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2008-09-16  |     | 



în nota fugită din portativ
o piatră se rostogolea în urma trenului
la prima gară m-a ajuns din urmă
a urcat a intrat în compartiment

este liber
a întrebat ea

o frunză o pană și-un pescăruș
o floare dintr-un prun
uitat pe drum

să-ți spun ce și cum
cu atunci și
acum

aici rămăsesem
la întrebarea ei
căzută-n gândul meu
celelalte s-au pierdut între

o piatră cu alge verzi și albastre
se întâlni cu o meduză mare și-un pește

vezi cum se strânge nodul pe viață și pe vis
când știi că-n căutare e-o punte de abis
când picură în clipă pe ochiul nemuririi
și-ți năruie căldura-n sămânța fericirii...

stropul acela prelins de pe-o frunză de stejar
este punctul de zar
adormit între

aici poetul s-a oprit a întors pagina și-a citit
concerto con violino solo obligato

la câteva pagini mai în față lunecară trei petale și-o frunză dintr-o căruță de amintiri trasă de amintiri și-o durere de dinți

în Piața Ovidiu la intersecția de amintiri gândul se umplu de străzi adunate-n fața unui jucător-trișor (un pic chior cât oricum l-ai privi drept în ochi privirea să-i lunece într-un gând ascuns)

dacă ai fi privit bine
cum trecea el
între cele două scaune
și grupul de personaje
ai fi văzut că
mereu se întâmplă să alergăm sau să așteptăm

azi concertino este un coridor și-un țărm înalt destul de stâncos din care Tympul mușcă sfios...

era o vreme când în toate din noapte maci sălbateci
semn bun ceașca de cafea nod tare marcaj
din vânt fluturi anonimi violoncel sub cheie
aici începe clipa lungă o bucată de prag

s-au adunat tăceri după tăceri în gaura de măr mâncat de vierme
și-n pasul arcuit de așteptări e viscol în ninsoarea care cerne

furtuna de nisip clipele bune
o scoică ecou nocturn
sensul între
e târziu
de deasupra scării
la răspântii deșertul pașii desculți
sfera ciobită ziua portretelor


se întorceau tăcerile din vii cu foșnet de lumină ruginită
cu gândul rătăcit pe nebunii din mustul-tulburel ora pripită
o plită se încinge sub tării lăsând în sfârâit nervuri de vreme
și-n sânge se adună iar făclii pe apăsarea plânsă care geme


Constanța, de 17 septembrie, 2008
(semn pentru sora mea)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!