în acea zi de septembrie
frigul escalada zidurile
ni se cățăra pe umeri
asemenea unei maimuțe sălbatice

înghesuiam în inimi haine friguroase
poate-poate răceala suind
vertebrele treaptă cu treaptă
va aluneca undeva
într-o mare nordică

aveam nevoie de foc
de flăcări cu petale de mac
care să pulseze sânge tânăr
țâșnind cum un gheizer
în tăcerea de gheață

în privirile noastre însă
înmugureau vlăstari verzi
care nu puteau să ardă