agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-05 | | știam că poeții nu răspund la sonerie că degetele care apasă tastele zgomotoase sau care inventează ploile de metafore pe tablele sunătoare ale zgârie-norilor nu îi conving să deschidă ușa să dea lanțul jos și să îți ia artera sfâșiată de pe umeri știam că poeții toți nu vor să audă să afle cum se trăiește viața pe străzile desenate în pata oarbă a văzătorului cum se pândește din fiecare colț întunecos în vitrinele la modă cum se înmulțesc muritorii de curiozitate ai ziarelor care scriu necrologul prezentului și surzesc ori de câte ori aud mai mult decât trebuie până la moarte știam că stau poeții în abisul lor fumându-și neîmpăcați pipa în timp ce noi fabricam întrebările și răspunsurile doar pentru a face drama aplaudată dar poetul mi-a răspuns la bătăile din lemnul limbii mi-a răspuns când i-am arătat viermele din clorofila roasă în ochiul mărit sau din trupurile prelinse din sinucideri poetul a răspuns și mi-a întins pipa lui m-a așezat pe genunchii lui mari m-a mângâiat cu palmele lui uriașe a ridicat ochiul căzut spre cerul lui necuprins și am aflat că de fapt nici el nu știe dacă celălat poet este vreodată acasă când soneria îi întrerupe masa bogată în proteine sau sexul pervertit sau liniștea din palatul de la capătul scării
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate