Cu buzele muiate-n cupa plină
de sânge leneș îndoit cu vin,
deschid perfida rană de lumină
ce înflorește-n urmele de spin
pe trup, când pâinea se dezbină
și prorocirii sacre mă închin:
mă vor mușca trădările-n grădină
cu lăncile ferite sub smochin,
mă voi urca în cruce pe colină
și-n binecuvântarea din suspin
am să mă duc la moarte fără vină,
deprins de nepăsare și de chin;
Îmi gust în van amara biruință
în fața veacurilor de credință.