tu parcă ești făcută din celofan, tu parcă ești câștigată la zaruri
și pierdută prin condiția ta de femeie și iar câștigată
și iar pierdută și iar câștigată și până la urmă înfiptă ca malachit în cine știe ce ac de cravată
tu parcă fabulezi când pui un picior înaintea altuia
deși cea mai slabă, tu parcă distribui petrol și celule solare cu fiecare rictus de blazare și grabă
deși cea mai rece, deși cea mai colocvială, tu bei cel mai mult
preferi cinzano cu lâmăie să zicem, tu dansezi chiar lângă stație
leșinată de narcisism si de grație
tu parcă bei suc de mango la cofetăria cu vedere spre mare cu vedere spre delfini și spre ilone și langues-de-chat plutitoare
tu parcă jonglezi printre genele nichelate cu sfera ta de cordială stupiditate
tu parcă mă cunoști, parcă mă cunoșteai, slipul tău de cristal fumuriu
parcă mă cunoștea, saboții tăi din piele de om
când îi intreb de tine, acum îmi răspund: nem tudom...