Sunt un semn de întrebare foarte acut,
Un os de pește cu convingeri politice.
Vă asigur că nu m-am lăsat înghițit
De rechinii unanimelor păreri.
M-au legat la ochi cu dogme
Și zidul execuției era înfiorător de rece.
Eram acuzat de crimă,
Iar crima mea era că iubesc
Echilibrul interogativelor meditații,
Ale căror suple siluete
Aveau forme de parabolă.
Eram un semn de întrebare atât de acut,
Un violent os de pește necomestibil,
Încât n-au putut să mă ucidă,
Dar mi-au schilodit ecoul.
Și de atunci vehemența crezului meu,
De semn de întrebare foarte acut,
Este un strigăt făra întoarcere
Sau poate un strigăt făra replică.
De ve-ți vedea pe stradă un ecou infirm,
Ca un surâs de individ scăpat din detenție,
Să-l restituiți semnului de întrebare,
Cândva acut,
Acum senil și cronic.