I.Teoretizare: literele sunt niște târfe uneori

fiecare cuvânt e o minciună despre tine
că ești încrezută
că ești egoistă
că ai fundul prea mare
țațele astea s’au adunat toate într’un creion
ca la un club exclusivist
un fan club numai al tău
.
fiecare poem se declară ultimul rămas
eu râd
când diaconescu se laudă cu raiting
l’aș crede poate
dacă nu m’aș trezi apoi
dintr-un vis in care ne sărutam sau
dansam
sau alte lucruri pe care nu le-am făcut
_____________________________________
II.poemul care nu mai trebuia să vină/ credea că dorm

adorm peste tot/ nu pot să știu
exact unde’ai putea fi
.
în microbuz închid ochii
ca să te văd pe stradă
tresar
doar la gândul că
trotuarele visează oameni triști
.
sunt o gamă largă de fețe zâmbitoare
și dacă nu
închiriez
de la ocazii speciale
chill când sunt cu prietenii
ignorant doar când ești prin preajmă
sleepy
e o născocire mai veche
.
termin cu prostiile seara
deschid o căsuță
îmi las capul să cadă pe taste
și poate de data asta nimeresc enter’ul
.
în fața robinetului
pândesc momentul în care
tu îți uzi degetele
eclipsa de tine
e un poem
prea scurt ca să mai sper
că ne vom sincroniza
.
îți citesc gânduri cu o lanternă
fixată de maxilar
țin strâns de foi
închid ochii
și aștept
blocat
într-un cuvânt care se referea la mine
_____________________________________
III.Ajustare:

mi-am propus să renunț la semnele de punctuație/ să mai tai din cuvinte/ aș avea mai puține păcate/ dar mă gândesc că până la 273/ mai e ceva/ tu/ până unde crezi că vom ajunge?