cuvintele stau împotriva mea
ca niște cuțite.
de câte ori îți vorbesc
lama rece crestează o urmă în mine.
de aceea m-am hotărât
să-ți cânt
să-ți dansez
să-ți visez
să mă descompun
și să mă recompun în tine
într-un ritm care să ne preia definitiv
să ne transforme în viori.

m-am gândit să nu mai spun. oricum nu mai e nimic de spus

toate acestea sunt armonii sunt culori sunt orice altceva
nu cuvinte.
cuvintele sunt cuțite.
am sângerat sute de poeme
din care tu nu ai înțeles nimic
sau ai înțeles doar moartea
când de fapt eu încercam să-ți explic
că noi
suntem două viori
armonizate perfect
în singura simfonie posibilă