Viața e un fir de stuf
Cu rădăcina veșnic ce-ncearcă să se prindă
De un pământ mâlos
Rău și ticălos
Ca vântul netrebnic ce șuieră ca un prost
Fără rost.

Și-i tânăr, singur și firav
Limitat de solul ce îl înlănțuiește
Privește la soare
Incapabil să zboare
Ca macii vecini ce șușotesc între ei
Fără idei.

Dar tulpina-i simte seva vieții
Curgând iar și iar într-un chin monoton
De ce nu poate înțelege
Misterul să îl dezlege
De la revoltă, nerăbdare, resemnare
Fără scăpare.

Un labirint necunoscut
Se desfășoară,se extinde, se dilată în neant
Astfel încă o zi trece
Nimic nu se mai petrece
Și-apare din nou dimineața
Un fir de stuf ne este viața.

(martie 2009)