Încerc să scriu, cerneala se usucă,
Așa-nsetate-mi sunt cuvintele,
Se-adună-n vârf de toc. Și ele știu că
Ard în văpăi, dar nu știu rimele.

Încerc să cânt, dar glasul se confundă
Cu strune ruginite. Ce calvar!
În dezacord ecoul se afundă…
Închipuitele cântări, dispar.

Încerc s-adun speranța, din fărâme,
Amăgitoarea marilor plăceri.
Să-nalțe, știe, dar și să dărâme
Aievea, rareori iți dă ce-i ceri.