|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Lebedele poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Enrique Lihn [Enrique_Lihn ]
2009-05-20
| |
Înscris în bibliotecă de T. Constantin Georgescu
Stângăcia lebedelor când zboară,
întinzându-și gâturile rotunde
ca niște mânere de sabie,
nu le micșorează cu nimic. Chiar
și așa rămân neîndoielnic frumoase,
aceste bărci de lux ale lui Siegfried,
sub ale cărui armuri prea grele
au luat drumul spre operă,
fără a-și pierde o pană din aripile lor.
Poezia poate fi liniștită :
nu lebedele, ci propriul lor gât
e cel ce s-a arcuit într-o clipă de nebunie
intranscendentă și foarte-ndreptățită.
Nici mitologia, nici opera
nu pot întuneca splendoarea lebedelor.
|
|
|
|