Buzele tremură șoaptele inimii,
ochii scaldă licăririle ei,
șuvoiul de gânduri
îmbată ființa de dor.

Mă scald în "potopul iubirii",
în dorul de cer...
ating razele nemuririi
un om neputincios,cum sunt eu.

N-am preț să plătesc pentru jertfă,
N-am dar să-l aduc la altar,
iar lacrima ascunsă-ntre pleoape,
tânjește de dor să le am.

Am totul, pot totul, prin Tine...
trăiesc ieri, azi și în veci,
de dorul tău scump Isuse,
renunț la ce sunt eu, etern să-ți șlujesc.