cred că am iubit prea mult
și am rămas gol
am vrut să mă cunosc mai bine
dar vântul se ține uscat
cu mâinile de sufletul meu
închid pleoapele și toate intrările neanunțate
nu vreau să bată peste voi
pustiul din mine

ar trebui să mă lipesc de un timbru
să duc vestea
cum am murit pentru o scrisoare
să mă primești ca pe-o ultimă veste

îți aduci aminte
stăteam întins pe balustrada inimii tale
încercam echilibrul unei iubiri
și nu știam că mă joc în moarte
trebuia să-mi fi spus
dar grijile tale nu ajungeau la mine
în marginea existenței
unde trăiam ca un nebun îndrăgostit