Apleacă-te asupra oaselor mele, înmărmurit,
continuă să le șlefuiești până dai de râuri
cu pești îndărătnic urcând.
La confluențele primenite pune verigi de aur
să-mi prinzi definitiv alunecarea spre tine.
Înveselește-te ca la întâia cursă între băieți
printre halbe cu buza ciobită,
aruncă bacșiș celui ce m-a adus pe tavă.
Halatul apretat, cu buzunarul lipit de uitare,
fă-l steag de împăcare cu soarta,
dă-mi soi bun să las la încolțit,
câmpurile mele să întreacă în rod grădinari iscusiți.
Lasă-mă să-mi strâng părul în coadă de cal,
este singurul mod de a-mi arăta ridul înfășurat a osândire pe gât,
să mă încerci ca pe un aluat la dospit
când iau forma mirată a dorințelor tale;
școlărește, îmbracă-mă în coperți albastre,
nimerind pagina la care te iubesc, din prima.