Din noi, luna
la umbra unui trup
semiîntuneric
și sângele, nostalgic,
picurând frunze

Paraziți placentari
eram astăzi-ieri-mâine...
sedimentată
carnea pe sufletul smuls
fără cuvinte

După gust, târziu
ne trăiam lumina
reumatic
stele traduceau orgasmul
hirotonit nopții

Într-un colț, pântecul
tolera privirii răsăritul
incandescență
metalic suflul mecanic
trupizând sevrajul

Era liniște, o
liniște de femeie;
doar greierii
zumzăiau astmatic a hoit:
roiau deasupra, vinovat de
masculin:
mirese drosophile.