palme pe geam răsfrânte simt plăcere
nimic nu am mai mult decât răsuflul
incert pe-un zbor despovărat ca puful
și adâncit mecanic în artere
aerul pur și-a desumflat burduful
ca să păstreze-n vid o adiere
de taine scurse-n lacrimi efemere
ce tulbură în mlaștini sumbre stuful
poate că-ți place noaptea care strânge
fructele-n pomii descojiți din jur
i-i-i-i cel obsedant mai plânge
în tâmpla serii fără de contur
taci din cadranul clipei curge sânge
inel de taină aurit și pur


5 iunie 2006