Ce frumos visam, dar m-ai trezit;
De m-ai fi lăsat să dorm
Pîn’la infinit,
n-aș fi știut cum arată
o nouă dimineață,
văzută-n ochi cu ceață.

Visam flori pe buze,
Pe tine mireasă-n tren,
eram încercuit de lupi,
De colțuri albe vene,
Te chemam să vii,
Dar tu plecai cu trenul,
Și lupii urlau la lună,
Dar nu mă încolțeau
Parcă nu pe mine
Colții mă voiau.

Din ochii unuia se înalță
Un călugăr tânăr,
Dar cu vechime-n vreme,
Îmi vorbea de tine,
mi-a spus că mă iubești,
mi-a spus că pleci cu trenul,
de unde știa nu știu…
că te întorci la mine
mi-a spus el în final,
dar m-ai trezit din somn,
ce zi, ce ceață… în ce hal!