beau un pahar de pinot noir
plouă
toate în jur sunt reci
simetrice și exacte

pe marginea patului o femeie
face origami din visele mele
îmi desparte cu unghiile carnea
ascultă sângele prelingându-se
într-un fel dulce spre inimă

e o neînțelegere cosmică
spuneam privindu-mi mâinile
tatuate cu semne ciudate
ea sparge pahare pentru fortuna
își ascunde sânii sub togă

o doream atât de mult
încât îmi sileam genunchii
să se îndoaie spre oameni
piciorul să calce prin așchii

în zbor spre șabat
ține la piept
aceeași păpușă de cârpă
iubindu-mă ca o străină