Rup cu dinții o bucată din material
și văd cum firele se strâng în jurul lunii
și se înfășoară cu un capăt de ață
ce atârnă ca marginile cearșafului peste un pat
în care un suspin își trage plapuma peste cap
și se ascunde printre stelele de sub pernă
las vântul să se plângă de soarta lui și să se învârtă în cerc
fără să poată pătrunde în despărțiri inutile
încât să poată sufla stelele de sub pernă