agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 801 .



O poveste de 10 Mărțișor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [incitatus ]

2007-01-29  |     | 



Baba asta capricioasă
Iar își scutură cojocu';
Vremea este friguroasă
Și-n umila noastră casă
Încă tră'să facem focu'.

Uite, astăzi, bunăoară -
10 (zece) a lui mărțișor -
Se porni, așa-ntr-o doară,
Pufușor de neușoară
Să îl scuture ușor...

Dar se-nverșună, de-ndată,
Cumătra năbădăioasă...
Și-ncepu din sac să scoată
Roiuri mari, pufoși, de vată...
Și să-i sufle, furioasă,

În vârtejuri zigzagate,,
Prin văzduhul plumburiu;
Casele îs iar pudrate
Cu făinuri scuturate
Din cojocu-i coliliu;

Păsărele-s speriate,
Se astrucă prin tufișuri...
Numai ciorile-surate,
Croncănind înverșunate,
Taie zbor prin făinișuri...

Și vin stoluri după stoluri,
„MIG-urile lui Sfârlează!”
Și-n fantasticele goluri
Dau, pe lângă plopi, ocoluri
Și în ei aterizează...

Dar în plopi mai sunt, fârtate,
Și-alte voci de ritm alert,
Care nu-s armonizate
Cu colegele-asfaltate...
Și să vezi atunci, „concert”!

Dar ninsoarea contenește -
Baba cred c-a obosit
Și acum se hodinește -
Doar din lulă mai pufnește
În decoru-nzăpezit,
Câte-o trâmbă viforoasă
Peste dealuri și câmpii...
Și-n pădurea somnoroasă,
Pierde albele-i stihii.

Tot vacarmul dimineții
Iată că s-a ostoit...
Dar, prin destrămarea ceții,
Ciocârlanii și ereții
S-au pus iar pe hărțuit;

Pe a cerului arcadă,
Sub un petic de azur
Iese-a soarelui plămadă
Și-atunci blana de zăpadă
Scade repede-n contur.

Chiar și-a norilor armadă
S-a retras, grăbită,-n munți -
Iar amu, dintr-o ogradă
Iese nana Paparadă...
Și cu pașii ei mărunți,

Vine ață!, la povarnă:
– Să trăiești, ficioru' meu!
Ai văzut dragă ce mai iarnă?...
Nu putem brăzda în țarnă...
Da' ne-ajută Dumnezeu!

Doar El țâne cu săracu'
Când se-ndoaie sub burhai;
O să-mbucure , El, veacu'...
Și-o să umple iară sacu'
Colo-n toamnă, cu mălai;

Și vorbind de una-alta,
Mai cu rost... mai făr' de rost:
– Dacă are pește balta...
– Dac-am fost și eu la Ialta
– Dacă mânc au ba de post,

Baba Rada, așezată
Lângă oala cu răchie,
Mușină întărâtată,
Către oala bulbucată...
Și, deodată, se îmbie:

– CEL de SUS te aibe-n pază!
Dă-mi și mie păhăruțu'!
Iară tu să capeți vază
Și o nevăstuică brează -
De la Dumnezău-drăguțu!

Nu îmi perii, eu, „postavu”
Cu o perie de iută...
Însă, cunoscând năravu'
Babei Rada, fac pe bravu:
O salut cu „Doamne-ajută!”

Îi urez de sănătate...
Și-o cinstesc c-un phăruț;
În schimb ea, cu bunătate,
Îmi dă vești din șapte sate
Și-mi vorbește de-un mândruț,

Ce-l are în tinereață -
Căci a fost și ea, odată,
Fată faină: cu dulceață,
Cu cosiță brună, creață...
Și cu rochia-nflorată;


Azi, făr'brumă de avere,
Singură-ntr-o coșmelie,
I-a rămas doar o plăcere -
Pentru suflet mângâiere:
O poveste și-o răchie...

Și în focul evocării,
Ochii babei viu sclipesc!
Căci, pe pânza depărtării
Ea contemplă-n fundul zării,
Chipul aspru, bărbătesc...

Dar duios și bun la fire...
Mândru precum caprifoiu:
Care-a fost a ei iubire...
Ce-l luă țara la oștire
Și îl prăpădi războiu;

Dureroasă-i amintirea!
Lacrimi mari îi curg pe față;
Răvășită-i e simțirea
Și extatică privirea!
Fără vlagă a ei brață.
...........................
E-o poveste-adevărată
Fără moft și fără șagă...
Și-i în suflet ancorată,
Căci de fiecare dată,
Pe cumătra Rada, dragă,

O cuprinde-aceeași stare
De nespusă tulburare,
Despre el când povestește;
Cred c-a fost iubire mare
Ce nu cade în uitare...
Ce, în ea, și-acum zvâcnește.

Și o să zvâcnească încă,
Colo-n inima-i adâncă,
Până va pleca și Rada
În marea călătorie...
Să-ntâlnească pe Ilie
Să-și plinească-n cer monada

O, nu, zău... nu-i fantezie!...
Nici efectul de răchie -
Nu e nici măcar șaradă;
Ci-i o simplă evocare
Și-un îndemn la deșteptare:
Să iubim ca lelea Radă;

Fără aere savante!
Fără ifose șarmante!
Precum într-un magic vis:
Cu tot sufletul deschis!
Cu tot ceru-n el cuprins!
Cu foc sacru, de nestins!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!