Sunt acei oameni
rătăciți când dimineața
adoarme prin parcuri
cu iz de lacrimi la căpătâi.

sunt oameni cu răni sângerânde
pentru măcar o secundă
în plus,
oameni cuibăriți între palme.

Sunt oameni cu tolbe în orbite
le sorbi, îi seci, zâmbesti formal
și pleci.

oameni cu buze crucificate
în adevăruri cât o alună
ce-au fost ale tale, cu doar un gând în urmă;

Oameni-tăcere,
oameni-vânt și pământ,
Oameni-măr frânt,
oameni-îmbrățișare mută.

oameni ce te dor ca un punct pe retină
și oamenii uitați în tren.

doar pentru acei oameni.
taci și plângi.
în rest suntem o grimasă,
suntem toți numai urlet