agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-28 | |
În zadar te bucuri, omule,
că ți-ai amînat cu încă o zi moartea. Moartea-i o morișcă în pieptul fiecăruia dintre noi. Se-nvîrte la fiecare pas, nimic nu o poate opri. Poți tu, * atotputernicule*, să împiedici puiul să spargă coaja oului cînd vine clipa de a se naște? Alegi tu numele și multe altele? Atunci unde îți este puterea? în suflet? în gînd? Ce-ar fi miezul fără coajă? Teaca fără sabie? Cîntecul lebedei în lipsa celui ce a așteptat întreaga lui viață să îl audă? Răsare soarele. Se deschide o fereastră, se închide în locul ei alta. Rîzi. Rîsul să-ți fie bucurie și pedeapsă ca funia pe gîtul celui doar pe jumătate vinovat. Apoi plîngi. Plînsul ți-e leagăn și mormînt ca marea propriului ei cîntec de naștere și pieire. Nu. Nu vei fi uitat. Pentru sufletul tău, pentru pasărea lui prin care fluieră vîntul și cheamă la rugăciune. Ei da, omul e singura vietate ce nu părăsește grădina după ce i-a mîncat rodul, îți spun. Tu taci. Înveți să rabzi. Să aștepți înmugurirea, iarba verde, coacerea, culesul. Doar tu poți deosebi beția formei de conținut. Fapta ți-e cînd păcat, cînd virtute. În tine se amestecă două licori dulci, la fel de misterioase: îndrăzneala și frica. Iubește! Iubirea e ca nisipul fără de care mările ar rămîne suspendate în neant și nu le-ar mai străbate nimeni cîntînd. Ai obosit? Obosește vreadată cumpăna fîntînii? Se rupe brațul balanței înainte de a cîntări totul? Zadarnic vrei să uiți; Nu-i pustie casa în care mai bate încă inima celei mai neînsemnate gîngănii. O cauți înnebunit prin crăpături s-o alungi, să te liniștești. Dar, vai, ești chiar tu. Te vei strivi? Ești făcut să fi. Nebun sau înțelept, bufon sau rege la curtea imaginară a vieții, victimă și călău. Ești asemeni filozofului care sfîrșește prin a contempla curgerea unui rîu nesfîrșit murmurînd în ritmul acestuia: *asta e totul, asta e totul, asta e totul...* Fii sincer. Nu uita că ascunzi o taină la fel de mare ca taina ce te ascunde pe tine. (Iona, în timp ce era înghițit de balenă, nu avea în burtă un pește mai mic care-i aștepta strănutul, eliberarea?) Mi-e teamă pentru tine căci știu că de la naștere porți pe piept - straniu stigmat - urma de potcoavă a calului ce te poartă prin lume: jumătate alb, jumătate negru. Ce să înțelegi? ce nu? ce să-ți apropii? ce să îndepărtezi de la tine? Dintr-un ochi îți curge apă vie, din celălalt apă moartă - le amesteci în rugăciune. Credința ta ridică foc înalt, îndoiala îl așează sub rugul pe care tu însuți cînd arzi, cînd îngheți. Înțelegi? Uneori viața și moartea devin imparțiale cu ele însele. Atunci luna se retrage resemnată să își lustruiască argintăria. Și răsare soarele. Cunoști tu ceva mai nesigur decît un cerc deschis? Centrul nu-și mai simte marginile. Bucură-te de orice mister. Căci ce-i misterul dacă nu ceasul nevăzut care te ține treaz, ticăitul lui uniform-neuniform. Te vezi în limpezimea luminii ca-n pîntecul mamei, ca-n mintea tatălui. Plîng amîndoi deasupra leagănului tău și-l clatină ușor ca pe mormîntul întregului neam omenesc. Trezește-te, omule! A coborît un înger De ce te ferești? De ce îl alungi cu indiferența ta de sinucigaș? Oare nu ți-a fost îndeajuns? Urmează-l, hai, urmează-l acolo unde un bătrîn ceasornicar demontează și reface la nesfîrșit mecanismul răbdării divine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate