agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-22 | | Înscris în bibliotecă de Alex Popp
PHASELVS ille, quem uidetis, hospites,
ait fuisse nauium celerrimus, neque ullius natantis impetum trabis nequisse praeterire, siue palmulis opus foret uolare siue linteo. et hoc negat minacis Hadriatici negare litus insulasue Cycladas Rhodumque nobilem horridamque Thraciam Propontida trucemue Ponticum sinum, ubi iste post phaselus antea fuit comata silua; nam Cytorio in iugo loquente saepe sibilum edidit coma. Amastri Pontica et Cytore buxifer, tibi haec fuisse et esse cognitissima ait phaselus: ultima ex origine tuo stetisse dicit in cacumine, tuo imbuisse palmulas in aequore, et inde tot per impotentia freta erum tulisse, laeua siue dextera uocaret aura, siue utrumque Iuppiter simul secundus incidisset in pedem; neque ulla uota litoralibus deis sibi esse facta, cum ueniret a mari nouissimo hunc ad usque limpidum lacum. sed haec prius fuere: nunc recondita senet quiete seque dedicat tibi, gemelle Castor et gemelle Castoris. si traducerea lui Teodor Naum: Feluca Aceasta nava, oaspeti, sub ochii vostri-aice, Fu nava cea mai iute: ea singura ne zice Ca a putut intrece, pe umede carari, Oricare vas din lume, ratacitor pe mari, Cu panze ori cu vasle de trebuia sa zboare. Asa ne spune coasta cea amenintatoare A Hadriei, ne-o spune si Rodosul vestit, Cumplita Propontida, noianul vanzolit, Cicladele si Pontul cel care te-nfioara, Pe unde aceasta nava a fost odinioara Padure infrunzita. Pe muntele Citor Frunzisul ei adese a frematat usor. O! Pontica Amastri, Citorule-nvascute Cu cimisir, aceste au fost si sunt stiute De tine, zice nava: ea-n piscul tau a stat De cand e lumea asta; pe urma si-a muiat Lopetile in apa talazurilor tale. De-aici si-a dus stapanul pe-nviforata cale, Ori o mana pe valuri din stanga vantul lin Ori o mana din dreapta, ori Jupiter din plin Sufla pe marea larga in panzele umflate. Si nava, care tocmai din ape departate Si pan-aici, in lacul cel limpede veni La zeii de pe maluri prinoase nu jertfi. Dar cum trecura toate! Azi, data la o parte, Imbatraneste nava si-n linistea-i de moarte, Ea vi se-nchina voua, frati Gemeni, Dioscuri!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate