am numărat vagoane de dormit visam că plec
să mă-ntâlnesc pe mine-n duh beteagul
în zdrențuita haină a costumului de școală înnodam în mâneci
pagini din dostoievski
biografia lui esenin
și briceagul

o clipă argeșul curgea a bocet
loveau strident criblura cu ciocul pescăruși
doi maidanezi – pereche – ce tot umblau cu mine
cât i-am gonit cu pietre și nu s-au lăsat duși

ceasul gării din copilărie a căzut în timp zace în comă
podului de oțel și nituri i-a crescut mohor prin trepte
liniile ruginite par doi șerpi hipnotizați de foame
la cișmeaua spartă de ursari vrăbiile delirează-n sete
și se cred hultani așa de-naltă umbra li se-ntinde
pe cărămida putrezită din perete

priveam la trenuri de pe-o pasarelă
pe lângă maxi-taxi trec indiferent
- miroase a hoit lângă benzinărie, călcați, vă rog, puțin atent
îmi poartă grija vânzătorul

cât vezi cu ochii nici un maidanez