agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-11 | |
Neaplaudat de nimeni, înghițitorul de creioane
își făcea numărul. Era tot mai trist, mai flămînd. Dar cine ar fi crezut asta? Rămăsese singur, cel din oglindă s-a sufocat demult, la o repetiție. El continua să spere. I s-a propus, în schimbul a mulți bani, să înghită și altceva. A rîs, apoi a plîns: în arta lui nu face compromisuri! L-am vizitat cu cîteva zile înainte de a muri. Își ascuțea creioanele cu o delicatețe întîlnită doar la animale cînd își ling puii abia fătați. Știam că le iubea și le ura în aceeași măsură. Mi-a mărturisit că într-o noapte s-a visat strîns de gît de acestea. Îi era teamă să le mai lase să umble libere prin casă, le închidea într-un dulap scoțîndu-le de acolo numai cînd avea o reprezentație ori i se făcea dor să le mîngîie. Adică din ce în ce mai rar. Într-o zi au să se răzbune, mi-a spus împăcat, e dreptul lor să-și caute alt înghițitor, mai norocos, să le ducă prin lume, departe. A lăcrimat discret, ca lemnul pe care îl cioplise de atîtea ori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate