poate voi intra în mulțime așa cum sunt, cu capul în jos ca un liliac și ochii acoperiți de pielița albastră a orbirii; voi duce capul ciobit al unei statui grecești în brațe, cu botul pantofului întors mereu spre calea mirtului-Mediterana, o, Mediterana, glezna ta se îndoaie sub torsul nostru! și picioarele mi se vor lungi instantaneu când pe străzi voi prăpăstui în burta ravenelor.

îmi fac vânt cu-n evantai împotriva metaforelor
și aud toate pisicile lumii torcând laolaltă
pe același ritm

intru ca un șoarece de plastic în lumea pisicilor automate-
nici o grijă, sunt toate vegetariene
au mustăți rase și picioarele spălate
mă lungesc între ele cu o plăcere obcură -
de rozător balcanic
o, Mediterana, coada ta se încolăcește ca un șarpe sub corpul nostru!