Era acolo
dar l-am cunoscut tarziu,
caci nesiguranta mea
imi luase simtul perceptiei.
Il cautam cu disperare,
dar cararile nu erau
pentru cei care nu vedeau.
Sub pleoape grele, de-ntuneric,
duceam cu mine gandul...
nu era nici macar speranta,
era doar necuprins,
era doar o parte a mea
imprastiata, aiurea,
de un vant hoinar.
Sub aplauzele apelor
cadeau cautarile mele...
Ma ascundeam de mine,
sa nu ma simt tradata,
si el era acolo...
L-am cunoscut tarziu,
atunci cand am invatat
sa strig in convingerea mea...
L-am cunoscut tarziu
si nu mi-a cerut nimic
niciodata...